duminică, 31 iulie 2011

last wish (orbitor*)

uneori simt nevoia să fiu trădată minţită violată şi apoi magistral mângâiată pe coapse ca şi cum aş fi victima principală a unui şir nesfârşit de întâmplări identice cu femei şi bărbaţi care mai de care mai perverşi schimbători incapabili de iubire necondiţionată cu toţii suntem oameni în fond şi asta înseamnă că iubim să greşim să ne greşim vocaţia patul cuvintele din speech-ul ţinut înainte sau după masa servită cu dichis în livingurile largi ale conştiinţei generoase ca o poartă de fotbal unde înscriem gol după gol printre picioarele partenerului open-minded cu sufletul deschis la culoare şi ochii adânci atât de adânci că ne pierdem cu totul în ei sensul vieţii sensul acelor de ceas sensul giratoriu nu contează întotdeauna mai avem ceva de pierdut chiar dacă ni se spune contrariul noi ştim foarte bine cât costă ţigările arse pe pielea sentimentelor noastre desenăm visele cu scrumul zburând din copaci ca nişte maimuţe în jungla bananelor incredibil de dulci şi unduitoare femeile se îngălbenesc în timp ce bărbaţii le decojesc indiferenţi straturile conştiinţei încă necoapte ca şi cum asta ar fi suprema declaraţie de dragoste făcută unei minore sălbatice pentru care nu există noţiunea de viol pe coapsele ei sunt tatuate planetele venus şi marte în poziţii indecente se întâlnesc orbitor pe axa trupului meu luceferii se plimbă ca nişte nuferi din ce în ce mai albi şi mai strălucitori mi se pare că mâinile îmi devin crengi şi te apuc de frunze până când îţi cad toate îndoielile principiile protecţiile iubitule da aşa minte-mă înşeală-mă iubeşte-mă ca pe ultima ta dorinţă

Un comentariu:

  1. Mirela eu am vaga impresie că tu, în aceste așa zise poeme, te confesezi unui psiholog imaginar...mă uit pe aici și cu adevărat văd sclipiri, dar de ce trebuie să miroase totul a putred. cu gând bun de la iași semn de trecere

    RăspundețiȘtergere