ultimul mitocan (ce-şi doresc blondele)

m-ai invitat în oraş la cafea ai venit c-un aer macho şi nişte ochelari fermecători de soare aveai un ceas scump asortat cu o maşină ieftină plus extra-fiţe în capul uşor grizonat te credeai irezistibil normal ca o cola zero din reclamele tv am cerut apă plată cu lămâie şi gheaţă era caldură mare monşer & simţeam cum ţi se scurge privirea în decolteul meu periculos de adânc mi-am aranjat grijulie bluza sperând ca asta să-ţi atragă atenţia dar vax tu continuai să-mi vorbeşti de undeva dincolo de nori despre nişte chestiuni complicate de viaţă cu gesturile unui toreador de carton din benzile desenate ştiu nu contau diferenţele dintre noi nici măcar vârsta nu era o problemă doar IQ-ul tău nu puteai înţelege nici mort de ce o femeie blondă ca mine ar vrea soţ şi copii când poate avea un bărbat ca tine pentru o lună sau două am zâmbit condescendent ca şi cum m-aş fi considerat flatată de atenţia unui gigolo nu peste mult timp expirat ce va rămâne pe veci în analele unor drame mai mult sau mai puţin literare desigur iubirea e doar o metaforă de care te eliberezi ca şi cum ai da jos o pereche de pantaloni demodaţi domnule nu-mi va fi dor de pula dumitale nici dacă e precisă ca un ceas elveţian atunci când ne futem eu vreau garanţie că n-ar intra nici o secundă într-alta