scrisoare despre iubire (în vreun fel)

iubirea iubirea nu există doar poveşti cu oameni nătângi care cred că alţi oameni i-ar putea atinge în vreun fel în care nu i-a mai atins nimeni până atunci într-un fel pe care nu-l vor uita niciodată deşi a doua zi nu mai ştiu cum îi cheamă eşti în deltă acum şi nu-ţi pasă că trebuia să mergem la film tu vrei doar să atingi şi să fii atins în felul acela pe care poeţii naivi îl numesc iubire în felul acela în care te simţi atât de bine în braţele ei întreg universul se cuibăreşte câteva secunde şi ţuşti apoi zboară mai departe spre alte maluri zări depărtări şi ţări uneori la braşov alteori la budapesta sau mai stiu eu pe unde aleargă picioarele tale şi apoi se întorc în locul acela în care ne atingem cu sete cu foame cu ură cu dragoste niciodată cu indiferenţă asta o păstrăm pentru zilele următoare lungi şi cenuşii agitate şi haotice în acelaşi timp privesc paharul pe jumătate gol jumătăţile lui suntem noi cea plină eu cea goală tu ne potrivim de minune când unul pleacă celălalt vine şi invers mereu invers acelor ceasului se învârtesc vieţile noastre dorinţele au o limbă mare şi una mică cu cea mare ne trăim pasiunea cu cea mică ne facem reproşuri ele nu pot fi nicicând împreună se întâlnesc doar pentru câteva secunde între picioarele tale şi-ntre buzele mele apoi între buzele tale şi-ntre picioarele mele dragostea se măsoară în felul în care limbile noastre-şi vorbesc se-ntâlnesc se ating şi apoi se muşcă de buze de sâni de cur până când noi dispărem cu totul doar ca să reapărem mult mai înalţi şi mult mai frumoşi ca brazii pe un vârf de munte imposibil de cucerit de escaladat de aservit după urmează căderea în prăpastii pline de angoase frustrări şi scenarii horror iubirea nu poate învinge nu poate exista nu poate respira decât cu tuburi de oxigen literar în camere semi-întunecoase oamenii (nătângi) îşi trag cu greu răsuflarea draperiile concluziile despre poveştile lor în care cred că cineva în vreun fel…

de premiu pulitzer nobel sau oscar? (exerciţiu de decorporalizare)

despre saltul cuantic s-au spus multe şi se vor mai spune dar nu şi că romeo o împinge pe julieta în balconul trezirilor spirituale şi biata fătucă dă să-şi rupă gâtul pe scara valorilor morale în timp ce dânsul ajunge un lider între cele două lumi şi trece repede de la una la alta aşa cum se întamplă de obicei prin filme nici el nu va mai şti în care se află ea continuă să-şi plângă dragostea prin piese mai mult sau mai puţin şecspiriene în rime mai tare sau mai slab îmbrăţişate în funcţie de buget mă rog cu toţii ştim cum este criza aceasta atât de sentimentală şi totuşi atât de cumplită ca setea de aur de putere de sex de alcool droguri etc şi vor mai trece sute de ani până când noi vom face saltul iubitule în amor sau oriunde altundeva lucrurile sunt simple îngrozitor de simple degeaba le complicăm aiurea sperând că vor deveni altceva tu ştii eu ştiu la dracu’ de ce să ne minţim atât de frumos pentru ce premiu pulitzer nobel sau oscar inventăm toate astea eu cred că da încă suntem la fel de îndrăgostiţi ca-n prima zi şi asta parol nu se judecă nici cu pula nici fără pizda mea nu va mai fi la fel ca-n seara în care ne-am tras-o pe scările rulante din mall sau în liftul ăla cool mai ţii minte cum ne atingeam corpurile ca şi cum ele pluteau deasupra dezastrului goale înalte frumoase mai frumoase decât în reclama aia la apă plată carpatină şi pură privirea noastră lua foc de la o singură ţigară apoi ne lăsam învăluiţi de fum şi ne trăgeam discret deoparte de mulţimea de termite invadând pământul pe care noi călcam doar pe vârfuri de teamă să nu ne strivim aurele să nu ne decorporalizăm de tot şi de toate de ce să nu ne iubim aşa cum suntem imperfecţi şi reali nişte reflexii ale unor vise pierdute acum două mii de ani sau poate doar acum doi ani cine ştie de fapt cu ce se măsoară timpul dragostea banii sunt doar nişte ecuaţii cu prea multe necunoscute pentru mintea unei blonde şi a unui tip gelos ca othello sau poate chiar mandela ha ha ha ce mişto e senzaţia asta de flying deasupra tuturor prejudecăţilor noastre iubitule pls don’t jump2conclusion