când ne-am tras-o ultima dată... (viaţa de după)

când ne-am tras-o ultima dată în garsoniera ta două corpuri străine făceau schimb de lichide fără nici un sens nici măcar plăcere nu simţeam decât greaţă în stomac şi visam la o limonadă rece sub duş să-ti şterg urmele să fug cât mai departe să uit ce ştiam déjà despre tine despre ea despre noi despre tot ce urma să se-ntâmple telefoanele alea bizare sictirul tău dracii pe care urma să-i invoci ca şi cum eu aş fi fost iadul tău personal da iadul sunt ceilalţi spunea un filosof celebru şi în trei poate fi perfect crede-mă am vazut piesa cu următorul amant în rolul principal era un actor desăvârşit & rafinat dar m-am simţit un pic vinovată că-mi doream să mor în braţele lui şi s-ajung în raiul din care tu tocmai fuseseşi izgonit dumnezeule ce chimie s-a produs atunci între noi toată noaptea petrecută la motelul ala ieftin de la capătul moldovei când mă ţineai în braţe ca şi cum n-ai fi vrut să-mi dai drumul nici în ruptul capului nu voi uita cum a doua zi dimineaţă mi-ai cerut banii de cazare partea mea desigur doar şi eu mă tolanisem în patul pe care ne-am dezmierdat amândoi şi era cât pe ce sa aruncăm motelul în aer mi-ai spus că nimeni niciodată nu te-a făcut sa te simţi aşa nici fosta care te înşelase cu unul mai tânăr şi nu o vei ierta în viaţa asta nici nu încape discuţie eu am apărut pe neaşteptate ca un înger fără de veste m-am întristat cand mi-am dat seama ca esti gelos pe rivalul din cele 1001 fantasme reproduse în sonete idilice triste sau pur şi simplu ironice el a înţeles primul pericolul şi m-a convins că e un ipocrit care nu mi-a vrut niciodată binele ceea ce era foarte aproape de adevăr ştiu a fost doar o chestiune de orgoliu pur masculin eu sunt un ultim dezastru pentru el pentru tine pentru viaţa de după