scrisoare despre iubire (în vreun fel)

iubirea iubirea nu există doar poveşti cu oameni nătângi care cred că alţi oameni i-ar putea atinge în vreun fel în care nu i-a mai atins nimeni până atunci într-un fel pe care nu-l vor uita niciodată deşi a doua zi nu mai ştiu cum îi cheamă eşti în deltă acum şi nu-ţi pasă că trebuia să mergem la film tu vrei doar să atingi şi să fii atins în felul acela pe care poeţii naivi îl numesc iubire în felul acela în care te simţi atât de bine în braţele ei întreg universul se cuibăreşte câteva secunde şi ţuşti apoi zboară mai departe spre alte maluri zări depărtări şi ţări uneori la braşov alteori la budapesta sau mai stiu eu pe unde aleargă picioarele tale şi apoi se întorc în locul acela în care ne atingem cu sete cu foame cu ură cu dragoste niciodată cu indiferenţă asta o păstrăm pentru zilele următoare lungi şi cenuşii agitate şi haotice în acelaşi timp privesc paharul pe jumătate gol jumătăţile lui suntem noi cea plină eu cea goală tu ne potrivim de minune când unul pleacă celălalt vine şi invers mereu invers acelor ceasului se învârtesc vieţile noastre dorinţele au o limbă mare şi una mică cu cea mare ne trăim pasiunea cu cea mică ne facem reproşuri ele nu pot fi nicicând împreună se întâlnesc doar pentru câteva secunde între picioarele tale şi-ntre buzele mele apoi între buzele tale şi-ntre picioarele mele dragostea se măsoară în felul în care limbile noastre-şi vorbesc se-ntâlnesc se ating şi apoi se muşcă de buze de sâni de cur până când noi dispărem cu totul doar ca să reapărem mult mai înalţi şi mult mai frumoşi ca brazii pe un vârf de munte imposibil de cucerit de escaladat de aservit după urmează căderea în prăpastii pline de angoase frustrări şi scenarii horror iubirea nu poate învinge nu poate exista nu poate respira decât cu tuburi de oxigen literar în camere semi-întunecoase oamenii (nătângi) îşi trag cu greu răsuflarea draperiile concluziile despre poveştile lor în care cred că cineva în vreun fel…

de premiu pulitzer nobel sau oscar? (exerciţiu de decorporalizare)

despre saltul cuantic s-au spus multe şi se vor mai spune dar nu şi că romeo o împinge pe julieta în balconul trezirilor spirituale şi biata fătucă dă să-şi rupă gâtul pe scara valorilor morale în timp ce dânsul ajunge un lider între cele două lumi şi trece repede de la una la alta aşa cum se întamplă de obicei prin filme nici el nu va mai şti în care se află ea continuă să-şi plângă dragostea prin piese mai mult sau mai puţin şecspiriene în rime mai tare sau mai slab îmbrăţişate în funcţie de buget mă rog cu toţii ştim cum este criza aceasta atât de sentimentală şi totuşi atât de cumplită ca setea de aur de putere de sex de alcool droguri etc şi vor mai trece sute de ani până când noi vom face saltul iubitule în amor sau oriunde altundeva lucrurile sunt simple îngrozitor de simple degeaba le complicăm aiurea sperând că vor deveni altceva tu ştii eu ştiu la dracu’ de ce să ne minţim atât de frumos pentru ce premiu pulitzer nobel sau oscar inventăm toate astea eu cred că da încă suntem la fel de îndrăgostiţi ca-n prima zi şi asta parol nu se judecă nici cu pula nici fără pizda mea nu va mai fi la fel ca-n seara în care ne-am tras-o pe scările rulante din mall sau în liftul ăla cool mai ţii minte cum ne atingeam corpurile ca şi cum ele pluteau deasupra dezastrului goale înalte frumoase mai frumoase decât în reclama aia la apă plată carpatină şi pură privirea noastră lua foc de la o singură ţigară apoi ne lăsam învăluiţi de fum şi ne trăgeam discret deoparte de mulţimea de termite invadând pământul pe care noi călcam doar pe vârfuri de teamă să nu ne strivim aurele să nu ne decorporalizăm de tot şi de toate de ce să nu ne iubim aşa cum suntem imperfecţi şi reali nişte reflexii ale unor vise pierdute acum două mii de ani sau poate doar acum doi ani cine ştie de fapt cu ce se măsoară timpul dragostea banii sunt doar nişte ecuaţii cu prea multe necunoscute pentru mintea unei blonde şi a unui tip gelos ca othello sau poate chiar mandela ha ha ha ce mişto e senzaţia asta de flying deasupra tuturor prejudecăţilor noastre iubitule pls don’t jump2conclusion

e democraţie şi-n dragoste (al treilea picior)

m-am hotărât îţi scriu un poem e mai simplu să te injur aşa decât live cum e mai uşor să iubeşti entităţi supreme decât indivizi grosolani şi abjecţi visând cum să-şi bage pula-ntr-o pizdă pe deasupra a mea şi nu doar că vezi tu e democraţie şi-n dragoste facem alegeri la fel de stupide ca în politică sau religie crezând că făt-frumos nu e doar o convenţie un mit întrupat de orice ins cu al treilea picior de obicei mai scurt decât cele deplasabile într-un sens relativ logic adevărul nu este afrodisiac ţi-am mai spus şi nu curge cu sex când scoţi dopu’ la sticlă musiu până mâine devin cu siguranţă frigidă

"nud. proiectie de trup si stare" & "biografia coapselor"

"Nud. Proiectie de Trup si Stare. Nu este altceva decat o experienta cu deznodamant stiut. Trupul gol surprins in fotografiile mele nu trimite neaparat la sexualitate sau la senzual. Este, intr-un fel, o stare complexa a unui suflet convertit la frumusete... . Un farmec erotic ascuns de violenta si tandrete, de matern si dragoste-n ibovnicie, de fericire si nefericire... ." (razvan voiculescu)

Azi demarez pe blogul nou http://biografiacoapselor.blogspot.com/ un experiment ce isi propune ilustrarea inedita a "biografiei coapselor" cu ajutorul imaginilor din albumul "nud. proiectie de trup si stare" (razvan voiculescu) bazat pe ingemanarea perfecta dintre nuditatea vizuala si cea textuala:

"Trupul de femeie mi-a parut dintotdeauna o fertila ambiguitate de pur si impur, de ocult si fanic, de dorinta si reprimare a dorintei. Dezvelit, el pare ca disimuleaza abil o intimitate ascunsa dorind a fi descoperit. Care este, de fapt, aceasta intimitate? Ce inseamna ea? Raspunsul este o nesfarsire de stari..." (r.v.)

http://biografiacoapselor.blogspot.com/2011/10/big-secrets-badroomstories.html

strict confidenţial (scenariu XXX) - partea I

nu ţi-am spus niciodată că te iubesc pentru că ştiam clar că în secunda aia vom crăpa eu şi imaginea ta schelălăind printre picioarele mele gonflabile când am venit prima oara la tine simţeam că vrei să mi-o tragi cu orice preţ si asta m-a făcut să devin precaut de frigidă aşa că degeaba mă tot masturbai disperat eu nu aveam cum să mă excit înţelegi pentru că voiam mai mult decât o simplă finalizare cu sau fără efect iubirea este cea mai de neînţeles taină a universului asta cretin ştiu mi s-a făcut atunci o silă de mine de tot ce ne ţinea împreună în patul din care nu puteam parcă să mă ridic şi profitai de asta desigur ca să practici la infinit jocul masturbării cu trupul unei femei indecise cu mâinile ei naive şi reci nici măcar în baie n-a mers îţi jur că mă simţeam exact ca în filmele porno şi nu visam nici o clipă s-o sug nici s-o ţin lângă piept sau între degete ca pe un instrument la care să-mi cânt o noapte singurătatea între noi exista un zid mai mult sau mai puţin mental te-aş fi putut umili dar aş fi pierdut o iluzie încă frumoasă.

poem pentru adam şi eva (grădina pasiunii/lor)

ei sunt mereu importanţi în timp ce ele doar orbitează în jurul cravatelor strângând dorinţe şi sugrumând aşteptări e un fel de declaraţie de dragoste muşcatul mărului lui adam pentru eva e din păcate un gest reflex întru ascunderea disperării de-a fi atât de neînsemnată pe lângă toţi pomii cunoaşterii Lui din care mereu cad frunze în golul dintre coapsele ei ca nişte lacrimi împreunându-se mai devreme sau mai târziu conştiinţa decide cine pe cine pătrunde şi câte seminţe dau rod în grădina pasiunilor nu este loc decât pentru o singură pizdă şi un singură pulă restul sunt doar nişte clone permise într-un spaţiu mai mult sau mai puţin virtual acuplăm de şapte ori câte şapte

every single day of my fucking life (tanţa + costel = love)

în fiecare zi mă gândesc la ce dracu' să mai trăiesc viaţa asta toţi nu visează decât vile maşini & gagici de top sejururi în ţările calde măcar o birmaneză un haski ceva o pereche de bikini roz cu fundiţă aş vrea să fiu cadoul perfect pentru singurul bărbat care ştie să facă amor cu toate degetele de la mâini ca şi cum vaginul ar fi ultimul pian inventat într-o lume de ciungi numai o pulă mai poate să te ridice la cer undeva pe al nouălea tărâm poveştile zânelor sunt necenzurate & sexul e un cumul total de experienţe notabile pe zidurile orfelinatelor scrie tanţa + costel = love