bărbaţii din viaţa mea voiau linişte... (civilizaţia cosmo a mileniului III)

bărbaţii din viaţa mea voiau linişte eu căutam iubiri adolescentine pe care să le transform în romane de buzunar şi să plec cu ele prin lume ei filosofau despre dragoste eu doar îmi mânjeam mâinile cu sperma dăruită-n momente extatice şi visam la copiii din pântecul meu fecundat în contexte bizare de oportunism literar eu am fost ovulul metaforic din poeme celebre lansate la festivaluri de artă şi film când artişti obosiţi şi titraţi regizau iubiri imposibile cu finaluri ruseşti sau câteodată latine în suflet există un loc rezervat speranţei mă agăţam de firul de iarbă crescut în barba poetului genial ce-şi trăda senin jurământul sub clarul de lună din sonetele sale câinii urlau disperarea de-a fi încă o pradă în faţa civilizaţiei cosmo a mileniului III şi-o trage fiecare pe limba strămoşilor lui