poem pentru adam şi eva (grădina pasiunii/lor)

ei sunt mereu importanţi în timp ce ele doar orbitează în jurul cravatelor strângând dorinţe şi sugrumând aşteptări e un fel de declaraţie de dragoste muşcatul mărului lui adam pentru eva e din păcate un gest reflex întru ascunderea disperării de-a fi atât de neînsemnată pe lângă toţi pomii cunoaşterii Lui din care mereu cad frunze în golul dintre coapsele ei ca nişte lacrimi împreunându-se mai devreme sau mai târziu conştiinţa decide cine pe cine pătrunde şi câte seminţe dau rod în grădina pasiunilor nu este loc decât pentru o singură pizdă şi un singură pulă restul sunt doar nişte clone permise într-un spaţiu mai mult sau mai puţin virtual acuplăm de şapte ori câte şapte